Prima zi, o noua impresie

Asadar, e prima zi… O prima zi, sau mai bine zis, o a doua prima zi din acest an scolar. O a doua prima zi a schimbarilor si plina de revederi si despartiri. Adio draga pui de somn pana tarziu, adio zile pline cu satisfactie de a face… nimic, adio sperante desarte si vorbe hotarate precum: ,, Azi sigur voi face si altceva decat sa stau degeaba!” ori ,, Ce daca ieri nu am reusit sa fac ce mi-am propus de atata amar de vreme, azi sigur voi reusi !” . Adio micutii mei prieteni de vacanta, ne vedem la primavara, imi voi aminti cu siguranta sa va scot la lumina din nou.

Desi a fost o adevarata aventura sa ma trezesc, am deschis ochisorii, usor, usor la insistentele mamei cand mai blande, cand mai insistente. Chiar daca o scurta vreme am mers ,,ca pe ape”, ma bucur  ca am facut alegerea potrivita, deoarece inca cateva clipe in lumea viselor m-ar fi condamnat la o intarziere la ,,locul de munca”.

Dar adevarata provocare a zilei a fost  atentia pentru o persoana speciala. Daca am fi avut mai mult timp sa pregatim ceva mai elaborat, probabil ca ar fi fost mai special, dar speram ca stangacia noastra sa compenseze cu un sincer si calduros ,,la multi ani!”.

            Mare mi-a fost uimirea cand am vazut o gramada de copii, care mai de care mai imbujorati si cu ochii sidefati.  Unii mai entuziasti altii mai putin, insa tuturor ne-a lipsit EA. Locul in care vii, ca trebuie sa vii dar  in care abia astepti sa te reintorci, in fiecare zi, de fiecare data!

 Si oricat ai incerca sa negi, e imposibil sa nu adori, sa admiri ceva la acest ,,intreg". Mi-ar fi greu sa spun ca e doar ceva care te invata si care iti indeasa in cap diverse cunostinte, insa mi-e mai greu sa spun ca e ceva ce te modeleaza in jurul a ce numim noi oamenii moderni ,,viata", ce te invata diferenta intre bine si rau, intre talent si munca, intre dragoste si ura.  Desi a doua varianta mi se pare mai corecta, e greu sa recunosti asta, ai putea avea toate acestea in fata si sa nu iti dai seama ca in fata ta nu ai o masinarie de instruit ci o trambulina ce te salta mai sus. S-ar putea sa nu fii apt sa vezi aceasta ,,familie", nu te speria, ,,cu rabdare chiar si picatura de apa, a spart piatra".

Asta numesc eu scoala!

          

  Scriu din ratiunea mea,   

            pentru inima ta!