În vreme ce merg pe strada plânsă şi murdară am început
să-mi selecţionez gândurile, visele, sentimentele, speranţele, temerile, deşi
pentru o mare parte din ele mi-ar fi plăcut să am un
coş de gunoi în care sa le arunc dar se pare că magazinul ce
vindea asemenea coşuri era închis.
Mintea mea năluca alerga nestingherită pe partea cealaltă a drumului,
iar corpul meu se mişca greoi şi amorţit pe trotuarul de gheaţă găurit din loc în
loc de o băltoacă.
Cum mintea mea era cu totul şi cu totul în alta parte, am călcat zdravăn într-o baltă. Sunetul acela mi-a trezit o
amintire ce nu credeam că o deţin. Se pare că era acoperită cu o pelerină
invizibilă, iar simţurile mele somnoroase nu au putut-o simţi. Amintirea este
stearsă dar când mă uit înapoi la apa ce tresare în cercuri, îmi aduc aminte cum, copil fiind, săream top-top, de colo-colo astfel incat să nu ratez nici-o baltă. Preferatele mele
erau cu o nuanţă curcubeică. Dar pe acestea îmi plăcea
mai mult să le admir decât să ţopăi energic în ele.
Am început să compar micuţa "eu" şi actuala "eu".
Mi-am dat seama că este o diferenţă, cum acum am călcat dintr-o greşeală, apoi mă uit atent cum se prelinge apa pe cizma mea, şi cum odinioară obişnuiam
să încerc toate bălţile din drumul meu scurt si
neschimbat.
Am ajuns în dreptul bibliotecii, şi fără să mă gândesc
mi-am zis să intru. Cer o carte care trebuia să o citesc mult mai
târziu, neţinând cont că înaintea ei se aflau multe alte titluri pe care
trebuiam să le rasfoiesc. Rezultă că am împrumutat-o
cam degeaba, dar acum trebuie să-i găsesc loc şi ei. Trebuie să îmi fac timp şi pentru ea...
Ce se întâmplă? Mă întreb... se întâmplă atâtea
deodată şi de multe ori rămân fără ocupaţie. Aş putea să-mi programez ziua la
minut şi tot nu aş putea face tot ceea ce mi-am propus. Sunt singură?
Scriu din ratiunea mea,
pentru inima ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu