Cum nu am mai scris mare lucru mi-am zis să revin cu
o poezie. E scurtă şi săracă, îmi cer
mii de scuze, dar sper să prinde-ţi mesajul.
Nu toate
sunt la fel
Nici soarele, nici vântul,
Nici cerul, nici pământul
Căci totul e altfel.
E dorul de casă,
E dorul de tot,
Şi tot ce suport,
Şi ce zici că-ţi pasă.
Şi soarele străluceşte
Iar tot ce m-nconjoară
Monstruos ca o gheară
Doar inima mai iubeşte.
Iubeşte mai tare
Şi malul mării se surpă
Iar viaţa e scurtă
Dar iubirea-i mai mare!
Scriu
din ratiunea
mea,,
pentru inima ta!



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu