O schimbare...în bine sper

Când sunt veselă, când tristă. Când optimistă, când pesimistă.  Când tristă, când veselă.  Când râd, când plâng. Nici eu nu mai ştiu la ce să mă aştept de la mine şi la cum voi reacţiona… E oare posibil să te cerţi cu tine însuţi?! Pff... ce îndrug eu aici, vorbesc prostii… e doar ceva trecător  şi… aştept să treacă… Nu are rost să mă ofilesc cu asemenea gânduri, nu are rost să mă obosesc muncind să mai găsesc un rând de lacrimi. Lacrimi care de altfel nici nu ştiu de unde izvorăsc.  E timpul să îmi regăsesc zâmbetul sincer şi colorat, indiferent câte eşecuri mă vor încerca.

M-am hotărât ! Îmi trebuie o schimbare, trebuie să mă redescopăr pe mine. Eu cea adevărată nu plâng din nimic dar râd din multe, sunt sceptică dar visez cu ochii deschişi, sunt curajoasă dar mi-e teamă că mă voi pierde din nou şi totuşi încrezătoare că asta nu se mai poate întâmpla atâta timp cât am pe cineva care să creadă în mine. Într-adevăr m-am lăsat cuprinsă de emoţii şi negativism, ar trebui să mă descotorosesc de ele. Adio, dar nu îmi veţi lipsi!

Mă gândeam să mă fac actriţă dar problema este că nu pot plânge de faţă cu cineva, doar singură singurica deci cum aş putea plânge în faţa camerei de filmat? Dar poate că ar trebui să înlocuiesc plânsul cu râsul, să înlocuiesc drama cu o comedie, mica mea lume alias Tărâmul fără tristeţe să radieze de zâmbete sincere. Da... nu vreau să devin actriţă a fost ceva trecător...

                    Scriu din ratiunea mea

                                                      pentru inima ta!

Până la urmă rămânem fără timp!

În vreme ce merg pe strada plânsă şi murdară am început să-mi selecţionez gândurile, visele, sentimentele, speranţele, temerile, deşi pentru o mare parte din ele mi-ar fi plăcut să am un coş de gunoi în care sa le arunc dar se pare că magazinul ce vindea asemenea coşuri era închis.

Mintea mea năluca alerga nestingherită pe partea cealaltă a drumului, iar corpul meu se mişca greoi şi amorţit pe trotuarul de gheaţă găurit din loc în loc de o băltoacă.

Cum mintea mea era cu totul şi cu totul în alta parte, am călcat zdravăn într-o baltă. Sunetul acela mi-a trezit o amintire ce nu credeam că o deţin. Se pare că era acoperită cu o pelerină invizibilă, iar simţurile mele somnoroase nu au putut-o simţi. Amintirea este stearsă dar când mă uit înapoi la apa ce tresare în cercuri, îmi aduc aminte cum, copil fiind, săream top-top, de colo-colo astfel  incat să nu ratez nici-o baltă. Preferatele mele erau cu o nuanţă curcubeică. Dar pe acestea îmi plăcea mai mult să le admir decât să ţopăi energic în ele.

Am început să compar micuţa "eu" şi actuala "eu". Mi-am dat seama că este o diferenţă, cum acum am călcat dintr-o greşeală, apoi mă uit atent cum se prelinge apa pe cizma mea, şi cum odinioară obişnuiam să încerc toate bălţile din drumul meu scurt si neschimbat.

Am ajuns în dreptul bibliotecii, şi fără să mă gândesc mi-am zis să intru. Cer o carte care trebuia să o citesc mult mai târziu, neţinând cont că înaintea ei se aflau multe alte titluri pe care trebuiam să le rasfoiesc. Rezultă că am împrumutat-o cam degeaba, dar acum trebuie să-i găsesc loc şi ei. Trebuie să îmi fac timp şi pentru ea...

                Ce se întâmplă? Mă întreb... se întâmplă atâtea deodată şi de multe ori rămân fără ocupaţie. Aş putea să-mi programez ziua la minut şi tot nu aş putea face tot ceea ce mi-am propus. Sunt singură?

                                                                  Scriu din ratiunea mea,

                                                                pentru inima ta!

Viata vs. Iubire

                Cum nu am mai scris mare lucru mi-am zis să revin cu o poezie.  E scurtă şi săracă, îmi cer mii de scuze, dar sper să prinde-ţi mesajul.

         

Nu toate sunt la fel

          Nici soarele, nici vântul,

          Nici cerul, nici pământul

          Căci totul e altfel.

          E dorul de casă,

          E dorul de tot,

          Şi tot ce suport,

          Şi ce zici că-ţi pasă.

          Şi soarele străluceşte

          Iar tot ce m-nconjoară

          Monstruos ca o gheară

          Doar inima mai iubeşte.

          Iubeşte mai tare

          Şi malul mării se surpă

          Iar viaţa e scurtă

          Dar iubirea-i mai mare!

           

                                           Scriu din ratiunea mea,,

                                                               pentru inima ta!