Dragă cititorule, într-o dimineaţă te vei trezi plin de regrete şi de
suspinuri şi îţi vei reproşa: '' Oare ce-ar fi fost dacă...?", nu te
învinovăţesc, am păţit-o, cred că toţi am păţit-o.
Nu am vrut să te trezeşti în
mijlocul acţiunii, ci în mijlocul problemei, centrul universului paradoxal al
vieţii tale. Deşi le ocolim cât putem, problemele ne scapă printre degete şi
orice armură ai avea, ele tot îţi intră în inimă, indiferent cât de robotic şi
raţional ai fi.
În zorii zilei de care
vorbeam, îţi vei da seama că de fapt nu ai încercat nimic şi vei căuta
răspunsuri unor întrebări ce nici măcar nu le-ai pus, la care nici măcar nu
te-ai gândit.
Ei bine, dragă cititorule,
nu mai contează de câte ori a clacat, ai greşit, ai dat înapoi, poate pentru viitorul tău a
însemnat un pas înainte precum o lume paralelă cu realitatea. Opreşte-te din
gânduri, din speranţe - de fapt ce tot îndrug eu aici?! Nu te opri din a spera,
mă auzi? Crede în tine, în forţele tale şi sentimentele ce zac că minereurile ce
aşteptă să fie exploatate.
În acea zi, iubit cititor ce
sper că nu-ţi par prea visătoare, în acea zi vreau să fii cel mai mare
mincinos. Da, mincinos, ştii tu: să spui minciuni, neadevăruri. Să-ţi joci
jocul ca un adevărat actor, m-ai ai puţină răbdare, îţi spun acum ce-ai de
făcut. Rolul ce îl vei juca va fi să fii
exact cum vrei să fii, să te porţi cum n-ai avut curajul, să spui ce nu ai avut
curajul, să fi Tu! Ai avea curajul?
Şi aş mai vrea să-ţi lipeşti
pe faţa ta morocănoasă un zâmbet precum un curcubeu, să minţi în continuare, să
joci în continuare. Probabil ai spune : " Şi hei, cum să fac
asta când viaţa e zgârcită cu mine, îşi duce în braţe momentele frumoase şi din
când în când scăpa unul iar eu îl culeg ca un cerşetor?". Răspunsul e la
fel de simplu: Minţi! Minţi că nu-ţi pasă, nu te interesează. La un moment dat
te vei pricepe aşa de bine că îţi va intra în reflex, "ai puţintică
răbdare".
Ştii... cititorule, am
început să mint aşa de bine că nu mai diferenţiez minciuna de adevăr, ce
obişnuiam să fiu şi ce încerc să fiu.
E haios câteodată... eşti
ceea ce nu eşti, iar oamenii chiar te cred şi numai cei ce vor să te
cunoască cu adevărat observă liniile aproape invizibile ale sensibilităţii,
timidităţii, purităţii, bunătăţii etc.
Te provoc să iubeşti! Te
provoc să zici că iubeşti luna, stelele, soarele, florile, prietenii, persoana
specială! Te provoc! Te pro-voc... fiindcă eu n-am curaj...
Te rog măcar tu, cititorule,
pentru mine, pentru tine, fii ceea ce doreşti, ceea ce nu ai curajul! Fiindcă
eu nu am curajul... dă-mi tu curaj, dragă cititorule!
Scriu din ratiunea mea
pentru inima ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu