Era într-o dimineaţă de
mai. De fapt de ce să nu încep cu o seară. Era o seară ploioasă de mai şi mai
era o fată, un bagaj şi o nerăbdare ce o puteai vedea şi respira. Fata eram eu,
bagajul era tot bagaj, iar ploaia era tot ea, ce bătea ca de obicei pe frunzele
de vie.
Acum
e dimineaţă, abia acum e dimineaţă. Echipată, trup şi suflet, cercetăşesc mă îndrept
spre aventura anuală, la cercetaşi.
Cu
gândul teleportat deja la destinaţie, în mintea mea vedeam şi revedeam
locurile, pădurile şi ceilalţi cercetaşi.
După
un drum nu prea lung, dar nici prea scurt am ajuns. Insula Cercetaşului era tot
acolo, neschimbată, poate doar cercetaşii veniţi să campeze acolo o trezeau din
amorţeala zilnică.
Ne
cazăm la o pensiune, în apropiere. Plouă... şi tot ce rămâne de făcut e să mă gândesc
la ce fac restul cercetaşilor care probabil dansează în ploaie sau joacă cărţi în
corturile umede.
Începe
a doua zi pe care o pot numi "Ziua Super Cercetăşească" sau pe scurt
ZSC. Am mers în pădure, cu patrule formate din copii din diferite oraşe.
Frumos... În pădure au fost puncte de control şi aveam de parcurs diverse
probe. Mai mult m-am distrat decât să acord atenţie competiţiei şi vom vedea
mai târziu de ce am spus asta.
Ajunşi
la pensiunea noastră din lemn, extenuaţi, murdari, dar care mai de care mai încrezători
în premiul ce îl va lua, începem să mulţumim că suntem aşa de norocoşi că nu a
plouat în ZSC.
A
treia zi, şi ultima de
altfel, aveam să aflu că patrula din care făceam parte a câştigat premiul I la
secţiunea Temerari (gradul de mijloc al cercetaşilor)
Ne
îndreptăm obosiţi spre casă, unde nu mai ploua şi soarele apusului aştepta
venirea noastră. N gândim cu emoţie la
anul viitor, la o nouă "cercetăşeală".
Aştept
anul viitor, noi amintiri, de la o grupă mai avansată, la Exploratori cu noile
provocări privite de la un rang mai înalt.
Scriu din
ratiunea mea
pentru inima ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu