Un an împreună

      "Azi se împlineşte un an de la naşterea acestui blog, deci ţin să vă spun La mulţi ani tuturor pentru că aţi citit şi urmărit etapele de creştere ale acestui "mic tărâm de creaţie"...." bla, bla,bla... prefer să nu încep aşa... nu e stilul meu. Simt că am mai făcut asta si nu vreau să devin clişeică.... Prefer să încep cu ceva mai tragic de data aceasta: "O, Doamne, când a trecut un an?! nu-mi vine sa cred că în continuare scriu pe foaie ca apoi să tastez emoţionată la calculator... nu-mi vine să cred că am evoluat atât şi totuşi mă simt de parcă nimic nu s-ar fi schimbat... poate nu s-a schimbat nimic defapt... Timpul trece şi fără ajutorul nostru!

         Încă îmi aduc aminte cum în urmă cu un an am scris entuziasmată o compunere şi am zis că ar fi drăguţ să vadă si ceilalţi oameni ce scriu şi ce simt atunci când scriu... mult nu mi-a trebuit... mi-a luat ceva să aleg numele perfect din lista pregatită cu atenţie, scriu compunerea cu aceeaşi emoţie ca acum si ca de fiecare dată când scriu ceva pentru voi, prietenii mei, şi o public! Primii cititori au fost desigur, membrii familiei mele, mai pe vrute mai pe nevrute am convins-o pe mama să citească ce am scris, apoi tata, curios din fire, a "studiat" şi el enigmele acestui blog, apoi cât mai mulţi oameni, ceea ce m-a încântat şi m-a făcut fericită.
        Apoi multă vreme îmi stătea capul numai la blog şi la ce ar fi mai potrivit să scriu, idei erau cu sutele, timpul şi riscul de a alege mă împiedicau să scriu mai mult. Mă simţeam vinovată când alegeam să scriu ceva şi nu alegeam altceva, subiectele mele, le simţeam ca pe nişte persoane cu sânge nobil şi mă simţeam rău când alegeam doar o regină din zecile de capete regale.
         Ştiu că mai am de lucru,ştiu că ar trebui să scriu mai mult, ştiu că fac greşeli, ştiu că e loc şi de mai bine...dar chiar mă străduiesc să fac totul cât mai bine şi cât mai frumos...nu ştiu cât de bine îmi iese, nu am cum să ştiu atâtea....
În timp ce scriu tocmai mi-am dat seama că îmi doresc ca cineva să citească ce scriu şi să spună sincer: "îmi place cum scrii" sau "îmi face plăcere să te citesc", bineînţeles că mai am de lucru până la acest punct, dar sunt încrezatoare şi nu mă las păgubaşă aşa uşor...
          La mulţi ani mie, ţie şi viitorilor cititori şi fie ca ENIGMA CUVINTELOR să ne destăinuie cât mai multe mistere!

                 Scriu din ratiunea mea,,

                                                           pentru inima ta!