Legenda trandafirului

                O legendă ştiută de mine si doar de mine, nemaipovestită şi nemaiauzită, spune că într-un ţinut îndepărtat, atât de îndepărtat că în nepăsarea noastră ni s-ar părea aproape, prea aproape pentru a fi adevărat.

            Iar în acel ţinut, cu oameni muncitori şi buni, cu cerul albastru, se zice că trăia o prinţesă. O prinţesă al cărei nume nu-l mai ştiu, dar era un nume frumos, regal.

Prinţesa vedea în orice un trandafir. În stele vedea strălucirea trandafirului, în ape simplitatea magnifică a trandafirului, în sufletul omului durerea înţepăturii spinilor, dar totodată dragostea adusă de floarea ce îi spunem trandafir.

Prinţesa avea o doică. Săraca prinţesă, de unde să ştie că doica era o malefică vrăjitoare ce dorea să o otrăvească pe prinţesă.

Chiar dacă doica se comportă ca un înger, cu adevărat era un diavol ce o privea pe prinţesa cu ochi diabolici şi îi dorea numai răul, iar zi şi noapte o blestemă şi o ocară.

Ca orice prinţesă, avea şi un prinţ ce o peţea, o iubea şi o vroia de soţie. Prinţul îi aducea în fiecare zi trandafiri. Zeci, sute, poate chiar mii de trandafiri s-au strâns de-a lungul vremii şi au trecut prin mâna fetei. Cine ştie de câte ori s-a înţepat în spinii tăioşi ai trandafirilor?

Văzând obiceiul prinţului, vrăjitoarea cea haina găseşte în asta o şansă de ai face rău prinţesei. Un blestem se abătu asupra viitorului trandafir înmânat prinţesei.

Când mirosi trandafirul, mirosul lui profund o ademeni într-un somn prelung precum un nisip mişcător. Prinţesa adormi şi nimeni nu o mai putea trezi. Era aşa de frumoasă când dormea!

Prinţul aflase de blestemul vrăjitoarei, şi se duse la un preot, acesta se ruga un timp şi un înger îl povăţui ce să-I spună prinţului.

Prinţul trebuia să-I ofere un ultim trandafir prinţesei, dar cu cei mai ascuţit spini, cu spini că de sticlă şi tăioşi că o sabie şi alb ca laptele.

După ce aduse acest soi de trandafir din Valea Rozelor, singurul loc unde se găseau absolute toate felurile de trandafiri, i-l oferi prinţesei când îl aşezase în mâna aceasta s-a tăiat. Sângele se prelinse pe petalele trandafirului, acestea s-au înroşit, iar ochii fetei s-au deschis mari ca două mere şi au lăcrimat fericită că un rău în lâna-i curgere.

Cei doi s-au căsătorit şi lumea spune că trăiau foarte fericiţi, dar să nu o credem pe cuvânt. Cine ştie ce aventuri au mai trăit cu vrăjitoarea aceea rea?

                                                                               Scriu din ratiunea mea

                                                                  pentru inima ta!