O legendă ştiută de mine si
doar de mine, nemaipovestită
şi nemaiauzită, spune că într-un ţinut îndepărtat, atât de îndepărtat că în nepăsarea
noastră ni s-ar părea aproape, prea aproape pentru a fi adevărat.
Iar în acel ţinut, cu oameni muncitori şi buni, cu cerul
albastru, se zice că trăia o prinţesă. O prinţesă al cărei nume nu-l mai ştiu,
dar era un nume frumos, regal.
Prinţesa vedea în orice
un trandafir. În stele vedea strălucirea trandafirului, în ape simplitatea
magnifică a trandafirului, în sufletul omului durerea înţepăturii spinilor, dar
totodată dragostea adusă de floarea ce îi spunem trandafir.
Prinţesa avea o doică. Săraca
prinţesă, de unde să ştie că doica era o malefică vrăjitoare ce dorea să o otrăvească
pe prinţesă.
Chiar dacă doica se
comportă ca un înger, cu adevărat era un diavol ce o privea pe prinţesa cu ochi
diabolici şi îi dorea numai răul, iar zi şi noapte o blestemă şi o ocară.
Ca orice prinţesă, avea şi
un prinţ ce o peţea, o iubea şi o vroia de soţie. Prinţul îi aducea în fiecare
zi trandafiri. Zeci, sute, poate chiar mii de trandafiri s-au strâns de-a
lungul vremii şi au trecut prin mâna fetei. Cine ştie de câte ori s-a înţepat în
spinii tăioşi ai trandafirilor?
Văzând obiceiul prinţului,
vrăjitoarea cea haina găseşte în asta o şansă de ai face rău prinţesei. Un
blestem se abătu asupra viitorului trandafir înmânat prinţesei.
Când mirosi trandafirul,
mirosul lui profund o ademeni într-un somn prelung precum un nisip mişcător.
Prinţesa adormi şi nimeni nu o mai putea trezi. Era aşa de frumoasă când
dormea!
Prinţul aflase de
blestemul vrăjitoarei, şi
se duse la un preot, acesta se ruga un timp şi un înger îl povăţui ce să-I spună
prinţului.
Prinţul trebuia să-I
ofere un ultim trandafir prinţesei, dar cu cei mai ascuţit spini, cu spini că
de sticlă şi tăioşi că o sabie şi alb ca laptele.
După ce aduse acest soi
de trandafir din Valea Rozelor, singurul loc unde se găseau absolute toate felurile
de trandafiri, i-l oferi prinţesei când îl aşezase în mâna aceasta s-a tăiat. Sângele
se prelinse pe petalele trandafirului, acestea s-au înroşit, iar ochii fetei
s-au deschis mari ca două mere şi au lăcrimat fericită că un rău în lâna-i
curgere.
Cei doi s-au căsătorit şi
lumea spune că trăiau foarte fericiţi, dar să nu o credem pe cuvânt. Cine ştie
ce aventuri au mai trăit cu vrăjitoarea aceea rea?
Scriu din
ratiunea mea
pentru inima ta!
.jpg)
