Ca în fiecare seară, cuprins de melancolia şi obscuritatea nopţii, poţi
observa că de fapt umbrele nu sunt umbre, cum nici întunericul nu e întuneric fără ajutorul
luminii. Şi cât îşi mai doreşte întunericul să-şi mai atingă lumina, dar nu
poate, se bucura flămând de copii înfloriţi din iubirea lor prea încercată de
obstacole. Copiii fiind umbrele… Poate că de asta ne bântuie întunericul şi lumina ne
copleşeşte, căci fără opacitatea noastră copiii lor nu ar mai putea
respira, s-ar sufoca, de aceea
suntem iubiţi odată cu ei.
Şi poate ca întunericul nu e atât de negru şi lumina nu e atât de pură,
să fim serioşi, cât de diabolic dă să te orbească dimineaţa deşi ştie că ai adormit cu
halucinaţia că legănatul somnului ţi l-ai dus în braţele întunericului.
Însă să revenim la momentul când tu stai în pat, gata să adormi frământat
de gânduri şi de chinuri sufleteşti şi lumina nu intră decât sub forma unor
raze slabe venite dinspre straşnica şi îndepărtata lună. Lumina e prea slabă să te mai
orbească, căci în noapte întunericul domină lumea. Domină peste noi şi peste tot şi
e atât de dominant că în adevăratul întuneric şi
copilele sale, umbrele, au pierit. Sau poate s-au ascuns… sau poate au adormit şi
ele. Da, cred că au adormit
în braţele mamei lor, de aceea nu le mai vede nimeni, doar în noapte nimeni nu mai vede
lumina absolută.
Dar întunericul nu e un lucru malefic. Dacă ar fi fost, de sute de ani
oamenii s-ar fi temut să doarmă noaptea, probabil ar fi dormit la răsărit şi la apus,
când lumina încă îi veghează. Dar şi când întunericul te înghite…
de ce simţi nevoia să-l îndepărtezi, să-l exorcizezi ca pe un demon? Ce e greşit
să te trezeşti în miezul nopţii străpuns de acele întunecimii, ca o acupunctură,
în locuri prestabilite pentru a ne face bine, sănătoşi, ar fi terapia
întunericului.
Oamenilor le place întunericul, îi incită gândul că riscă să se piardă în nemărginirea
braţelor sale şi faptul că pot adormi fără ocrotire sub privirea lui cea lacomă.
Oamenii nu se tem, oamenii doar au o frică să nu se îmbete cu desfătarea întunericului!
Scriu din ratiunea mea,,
pentru inima ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu