Deşi nici acum nu am apucat
să scriu despre primele "examene oficiale “după cum am promis, iată că în
sfârşit câteva cuvinte ies timide la iveală. Nu e mare lucru, sunt doar
cuvintele unei eleve de clasa a VIII a ce trece ca orice elev prin emoţiile
Evaluării Naţionale.,
“Ar fi vrut să se trezească în orice altă zi,
la cu totul altă oră, în alt corp şi-n altă minte. Se dezmeticeşte de zorile
dimineţii şi acceptă în sfârşit că timpul a trecut după cum bine arată
calendarul iscălit cu ”x” - uri roşii până la două chenare, îngroşate,
încercuite şi apoi iar îngroşate sub care se ascundeau două numere deabia
vizibile de la atâta mâzgăleală.
Îşi caută penarul ponosit,
îndeasă nişte creioane, nelipsitul stilou roz, o radieră nou-nouţă deşi
cumpărată demult. Îşi caută buletinul ca să găsească mai repede unde să-l
ascundă fiindcă nu-i place cum a ieşit în poză, chiar dacă ştia că prietenele o
să ceară să-l vadă doar pentru a se amuza şi să spună:”Ai ieşit bine, uite eu
cum am ieşit?!”.
Până la poarta şcolii nu a
avut nimic, de fapt până la intrarea în sălile de examen nu a avut nimic, dar
de îndată ce au venit subiectele ar fi vrut ca o ceaţă argintie şi misterioasă
să o învăluie şi să o ascundă în centrul pământului.
Trage aer în piept,
încearcă să facă subiectele din ochi şi apoi începe să păteze ”foaia de examen”
cu cerneală din rezerva proaspăt pusă.
Timpul trecea că nebunul,
ai fi spus că cineva se joacă cu acele lui, dar nu, se pare că fata scria puţin
şi se gândea prea mult ceea ce însemna timp pierdut.
Marea provocare a venit
când într-un timp scurt ar fi trebuit să facă o compunere. A acceptat misiunea
de parcă ar fi avut de ales, lăsându-se în continuare condusă de speranţa că e
încă eroina sa, a zilei şi a oricărui lucru ce dăinuia în jurul ei.”Nu e cea
mai grozavă compunere - spuse ea presată de timp - dar probabil au fost şi mai
rele!”
Totul se terminase cu bine,
dar apoi mirosul pesimismului să răspândea cu o viteză cutremurătoare.”Dacă am greşit acolo îmi
scade zece sutimi şi cu
alte patruzeci de acolo şi cu alte... şi cu celelalte... fac... şi dacă
presupunem că am greşit şi acolo se scade atât, deci în total fac... dar stai,
dacă am greşit şi acolo?”, ar fi vrut să se oprească o secundă dar nu putea, nu
putea fiindcă era înlănţuită în propria negativitate.
Două zile mai târziu,
aceeaşi poveste, acelaşi sentiment şi dorinţa de a se schimba cu altcineva,
acelaşi penar şi aceeaşi întâmplare cu buletinul. Doar rezerva din stilou a
fost schimbată, pentru a nu avea surpriza de a se termina în mijlocul
procesului de”pătarea foii de examen”.
De data asta a fost uşor, chiar îngrijorător de uşor, întrucât fata termină demult şi începea să devină nesigură de siguranţa ei. Dar nu-i mai pasă, ştia că odată ce va duce”foaia de examen” la catedră, va scăpa de tot stresul, emoţiile şi în sfârşit se putea bucura de vacanţă. Aşteptând în voie şi cu nerăbdare prima zi de liceu...”
Sfârşit!
Scriu din
ratiunea mea,,
pentru inima ta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu